Nicolae Titulescu 1882 - 1941

Nascut la 4 martie 1882 in familia unui distins avocat din Craiova. Si-a petrecut copilaria la tara, pe mosia tatalui sau, in comuna Titulesti, din Judetul Olt.

 Studii:

•  Cursurile primare le-a urmat in cadrul pensionului Javet din Craiova, anual trecandu-si examenele la Scoala primara Obedeanu
•  Intra in 1893 cu media generala 10 in clasa I a liceului din Craiova. (la colegiul "Nicolae Balcescu"). A fost cel dintai premiant de onoare al liceului si cel mai stralucit elev al scolii, o adevarata mandrie a liceului
•  Dupa terminarea cursurilor liceului, pleaca in Franta, unde se va forma ca jurist la Facultatea de drept din Paris
• Doctorat cu teza "La theorie des droites eventuels", in fata comisiei prezidata de renumitul profesor de drept civil Planiol 

 Cariera:

• 1905 - numit profesor de drept civil la Universitatea din Iasi
• 1909 - transferat profesor de drept civil  la Universitatea din Bucuresti.
• 1912 - in urma alegerilor, candidand pe listele Partidului Conservator-Democrat, condus de Take Ionescu, ajunge deputat in Parlament
• 1917 - face parte din guvernul Ion Bratianu-Take Ionescu, incredintandu-i-se portofoliului finantelor
• 1920-1921 - numit din nou ministru de finante
• 1920 - isi incepe prodigioasa-i activitate de diplomat careia i se va consacra in exclusivitate, pana la retragerea din viata politica. Prima misiune diplomatica o indeplineste in 1920 ca delegat la Conferinta de Pace de la Paris, fiind unul dintre mediatorii de pace dupã Primul Rãzboi mondial. Participa la negocierea Tratatului de Pace de la Trianon, dupa care Transilvania a redevenit parte integranta a României. In acelasi an este reprezentantul Romaniei la Conferinta pentru reparatii de la Spa
• Vreme de 2 decenii, Nicolae Titulescu om de vasta cultura, dotat cu un ascutit spirit analitic, si-a slujit tara cu abnegatie si inegalabila competenta; si, la capatul unui zbucium fara ragazuri si al unei munci incordate reusise sa devina, in epoca dintre cele 2 razboaie, PERSONALITATEA CEA MAI PRESTIGIOASA A VIETII POLITICE INTERNATIONALE
• 1921 - numit trimis extraordinar si plenipotentiar al Romaniei la Londra, post pe care-l va ocupa, cu o mica intrerupere pana in 1932
• 1920-1936 - delegat permanent la sesiunile Adunarii Societatii Natiunilor si la lucrarile majoritatii sesiunilor Consiliului Ligii 
• 1927-1928 - ministru al afacerilor externe 
• 1930, 1931 - a fost ales, de doua ori consecutiv, presedinte al Ligii Natiunilor, ceea ce nu s-a mai intamplat cu nimeni altcineva 
• 1932-1936 - ministru al afacerilor externe
• 1936 - demis din guvern de regele Carol al II-lea, la presiunea cercurilor politice reactionare, profasciste, din tara si din Germania
• 1937 - se refugiazã politic în Franta, la Cannes, denuntând regimul fascist din România.  In exil continuã activitatea de promovare a ideii privind asigurarea si mentinera pãcii în întreaga lume 
• 17 martie 1941 - a incetat din viata. In testamentul sãu a cerut sã fie înmormântat în România, dorintã care a fost posibilã doar la 14 martie 1992, când rãmãsitele pãmântesti au fost transportate din Franta si înhumate la cimitirul Sfânta Ecaterina din Scheii Brasovului.

S-a afirmat ca mare orator in prima jumatate a secolului XX si s-a impus in chip deosebit ca diplomat de talie internationala. S-au intimplat cazuri, cum a fost acela din Camera Comunelor din 1937, cand parlamentarii englezi - vrajiti de elocinta diplomatului roman - au cerut lui N. Titulescu sa repete discursul in limba engleza
 Titulescu a fost un politician al pãcii, militând în favoarea bunelor relatii cu vecinii.  El a optat pentru restabilirea relatiilor cu Uniunea Sovieticã, dar protejând granitele României.  De asemenea, a lansat idea unei Europe unite introducând sintagma spiritualizarea frontierelor, potrivit cãreia o abordare transfrontalierã a valorilor  cultural-spirituale poate desfiinta imaginar granitele dintre state iar popoarele tãrilor vecine devin mai unite.  Din nefericire, ideile lui au fost anihilate de miscãrile fasciste din perioada interbelicã.  Dupã ce România s-a aliniat Germaniei, relatiile strânse ale lui Titulescu cu Franta, au devenit imposibile iar în 1936 acesta a fost obligat sã renunte definitiv la cariera diplomaticã.

Datoritã talentului sãu diplomatic de exceptie, cât si a contributiei sale la cauza pãcii în Europa, Titulescu a fost supranumit ministru al Europei, rãmânând un simbol vesnic al României în Europa.

Sursa: Romania-on-line